Györfi-Deák György

Recunosc cinstit de la început ideea unui studiu comparat întreÎntoarcerea regeluișiÎntoarcerea cavalerului Jedinu-mi aparține, ci am descoperit-o pe internet, în arhivele unei liste de discuții purtate în 1993, ce a adunat fanii de pretutindeni ai lui J. R. R. Tolkien. M-a amuzat sã vãd câte asemãnãri existã între cele douã povești, atât în ceea ce privește personajele, cât și structura narațiunii, derularea firului epic, atmosfera creatã. M-am lãsat prins în joc, am cãutat alte similitudini, le-am adãugat celor inițiale și așa a rezultat acest text, total lipsit de spirit academic și deloc supus rigorilor savante. Dacã doriți, poate fi considerat drept un șir de consemnãri într-un jurnal al bunei-dispoziții.

ASEMÃNÃRI STRUCTURALE

Atât „Stãpânul inelelor” cât și seria originalã „Star Wars” au fost organizate ca trilogii a cãror temã centralã este lupta unui mic grup de rebeli, care se încãpãțâneazã sã rãmânã de partea Binelui, împotriva puterilor întunecate, bine organizate și dotate superior. În prima parte ne sunt prezentați eroii, în a doua parte ei ajung la ananghie, ca apoi în episodul final sã învingã, printr-o muncã de echipã menitã sã favorizeze incursiunea unui comando ce atacã punctul vulnerabil al adversarului. În trilogia tolkieneanã, acesta este Inelul Suveran; în filmul lui George Lucas e chiar Steaua Morții, colosala mașinã de ucis. Pãstrând proporțiile, ambele istorii reconstituie la o scarã continentalã, respectiv galacticã, lupta dintre David și Goliath.

Tolkien și-a organizat materialul în șase cãrți, care povestesc teribila confruntare care a pus capãt celui de-al Treilea Ev și o parte separatã, a șaptea, care grupeazã anexele ce prezintã anale, genealogii, cronologii, limbile și popoarele din Pãmântul de Mijloc. Dupã succesul seriei inițiale, George Lucas a hotãrât sã filmeze încã o trilogie. Cu noile episoade, ciclul a ajuns sã cuprindã șase filme, dintre care ultimul va fi prezentat în mai 2005 și ne va arãta cum s-a transformat Anakin Skywalker în Darth Vader.

E drept, „Stãpânul inelelor” este o capodoperã literarã, care are la bazã un univers și o mitologie de sine stãtãtoare, pline de semnificații, subtil reprezentate în multiplele planuri ale acțiunii, în vreme ce „Star Wars” este o producție comercialã, bazatã pe efecte speciale spectaculoase, cu proiectile laser care trec piuind dintr-un colț al ecranului în celãlalt, ignorând toate legile fizicii, cu nave uriașe care umplu vidul interstelar sau se avântã cu viteze hiperluminice pe un fundal muzical solemn, compus din imnuri și marșuri „ce hipnotizeazã audiența și o face accepte absurdul„, ca sã-l citãm pe criticul Peter Nicholls.

Cu toate acestea, ambele trilogii au umplut cinematografele pânã la refuz, au înregistrat niște încasãri record, au adunat o grãmadã de premii, au polarizat interesul a milioane de fani și au intrat în istoria cinematografiei.

ARAGORN ªI LUKE SKYWALKER

Majoritatea comentatorilor considerã hobbitul Frodo Baggins constituie tiparul din care a fost modelat Luke Skywalker. Argumentele ar fi urmãtoarele: amândoi sunt niște copii orfani, de la țarã, însãrcinați sã distrugã cea mai puternicã armã a inamicului, aflatã în ținuturile întunecate ale Mordorului sau ale unei Galaxii foarte, foarte îndepãrtate.

Dacã însã îl vom asculta pe Unchiașul, tatãl lui Sam Gamgee, vom vedea Frodo se trage din țara Iedului, pãrinții sãi au locuit în Pãdurea Bãtrânã, s-au rãsturnat cu barca și s-au înecat în Râul Viniac. (I.1) Ei par sã fi fost mai degrabã pescari decât fermieri.

În al doilea rând, Luke Skywalker n-a fost singurul pilot însãrcinat sã distrugã Steaua Morții, atacul a fost executat cu peste 30 de aparate cu aripi in X, foarte agile, prea micuțe pentru a fi nimerite de tirul artileriei imperiale. De aceea, Lordul Vader a dat alarma și a trimis împotriva lor toate aparatele TIE disponibile. Lupta „aerianã” a fost cumplitã, cu pierderi mari de ambele pãrți și i-ar fi cãzut victimã pânã și Luke, dacã n-ar fi apãrut Han Solo șiªoimul Mileniului” ca sã-l salveze.

Dacã însã privim conflictul interior al personajelor, devin clare asemãnãrile dintre Aragorn și Luke, mai cu seamã cele evidențiate în ultimele episoade ale trilogiilor. Tolkien a botezat ultimul volum „Întoarcerea regelui„, în vreme ce Lucas s-a hotãrât în cele din urmã pentru varianta „Întoarcerea cavalerului Jedi„. La început, ambii eroi sunt orfani și rãtãcesc prin lume, fãrã un scop foarte bine definit. În momentul în care întâlnesc un mentor (vrãjitorul Gandalf, respectiv Obi-Wan Kenobi), ei se alãturã unui grup de insurgenți motivați și deciși, parcurg un traseu spiritual aparte, marcat și de momente de derutã, ca apoi sã joace un rol decisiv în bãtãlia finalã dintre Bine și Rãu.

Amândoi sunt marcați de câte o greșealã a predecesorilor. Aragorn se trage din spița lui Isildur, regele care ar fi putut sã punã capãt puterii lui Sauron aruncând Inelul Suveran în lava Hãului de la Capãtul Lumii, dar a fost sedus de puterea zãvorâtã în bijuterie și a permis Rãului sã renascã. Luke Skywalker este fiul cavalerului Jedi care a ales Partea Întunecatã a Forței, sedus de puterea viitorului împãrat Palpatine.

Amândoi eroii primesc de la mentorul lor câte o armã care a aparținut acestui predecesor care a cãzut în ispitã. Elfii din Rivendell au pãstrat cu mult respect cioburile și ciotul lui Narsil, sabia care a tãiat degetul lui Sauron și i-au refãcut lama atunci când Frãția Inelului a pornit cãtre Mordor. Aragorn i-a schimbat numele în Anduril, Flacãra Apusului:

Tare mai strãlucea sabia aceea dupã ce-a fost isprãvitã. Lumina Soarelui se rãsfrângea roșie în ea, cea a Lunii lucea rece, iar tãișul era dur și bine ascuțit.” (II.3)

În sãlașul sãu ascuns într-unul dintre canioanele stâncoase de la marginea Pustiului Jundland, Obi-Wan Kenobi îi înmâneazã tânãrului Skywalker sabia-laser a tatãlui sãu, prima armã de acest tip care apare în epopeea galacticã.

Îi dãdu lui Luke un aparat mic, aparent inofensiv, pe care tânãrul începu sã-l studieze plin de interes. În linii mari, era alcãtuit dintr-un mâner scurt și gros în care erau încorporate douã butoane mici. Deasupra acestuia se afla un disc metalic circular puțin mai mare în diametru decât lãțimea palmei lui. Atât în mâner, cât și în disc erau montate câteva componente neobișnuite, aidoma unor pietre prețioase ; printre acestea se numãra și ceea ce pãrea a fi cea mai micã baterie pe care o vãzuse Luke vreodatã. Partea opusã a discului era atât de șlefuitã încât avea strãlucirea unei oglinzi.

În cele din urmã, dupã victoria finalã, celor doi eroi li se recunoaște oficial statutul de lideri. Aragorn reface Casa Regalã a Arborelui Alb și domnește în Gondor, regatul din sudul Pãmântului de Mijloc. Luke Skywalker devine comandant, apoi general al Republicii Galactice și Maestrul Jedi menit sã refacã rândurile decimate ale unei confrerii mistico-marțiale.

REGELE-VRÃJITOR, STÃPÂNUL NAZGULILOR ªI DARTH VADER

Witch-King” este o construcție ciudatã în limba englezã, deoarece alãturã doi termeni total diferiți: „Witch„, care înseamnã vrãjitoare și e de gen feminin, șiKing„, adicã rege, care e de gen masculin. Construcția e cu atât mai ciudatã cu cât vine din partea unui filolog, profesor la Oxford, care, implicit, cunoștea aceste distincții.

Portretul Regelui Vrãjitor (încercãm o sugestie tardivã: Rege-farmazon) seamãnã în multe privințe cu cel al lui Darth Vader, Lordul Întunecat. Iatã-l descris în timpul bãtãliei de pe Câmpiile Pelennor (V.6), dupã ce l-a doborât pe regele Théoden și e înfruntat de domnița Éowyn:

Pe spinarea [fiarei] se gãsea o formã uriașã, amenințãtoare, acoperitã de o mantie neagrã. Purta pe creștet o coroanã de oțel, dar între marginea acesteia și mantie nimic nu se zãrea, în afarã de lucirea ucigașã a unei perechi de ochi: Stãpânul nazgulilor.”

În paralel, iatã și portretul alter-ego-ului sãu dintr-o „galaxie foarte, foarte îndepãrtatã„:

Avea doi metri. Era biped. O mascã bizarã din metal negru, în spatele cãreia se ascundea un aparat pentru respirație, îi acoperea întotdeauna fața. Era un Lord Întunecat al Sith-ului, o creaturã impunãtoare și amenințãtoare, așa cum traversa, cu trena robei negre fâlfâind, coridoarele navei rebele.

Desigur, de fâlfâit fluturã mantiile, nu robele, lucru pe care traducãtoarea Dana Pãtrãnoiu ar fi trebuit sã-l remarce, dar sã lãsãm nemulțumirile pentru notița bibliograficã de la capãt.

Regele Vrãjitor a fost un laș, un as al intrigilor, fãrã pic de respect pentru codul de onoare al cavalerilor. El s-a fãcut acceptã provocarea lui Eärnur, fiul lui Eärnil, ultimul rege din Gondor, dar în loc sã se lupte, l-a prins și l-a torturat în fortãreața de la Minas Morgul. Spre deosebire de el, Darth Vader s-a purtat de fiecare datã cu un fair play ce poate pãrea exagerat în condițiile date, respectând cu sfințenie regulile unui straniu bushido al samurailor astrali.

SAURON ªI ÎMPÃRATUL PALPATINE

La origine, Sauron a fost un maiar, poate cel mai puternic dintre toți. Dintru început, el a ales sã fie locotenentul lui Melkor (Morgoth Vrãjmașul). Acesta l-a uns comandantul cetãții Angband, care a fost distrusã la începutul Primei Ere, iar Melkor a fost alungat. Sauron l-a însoțit, dar apoi a revenit în Pãmântul de Mijloc și s-a fortificat în Mordor, unde a clãdit terifianta fortãreațã Barad-dur. Ascunzându-și adevãratul caracter, el a încercat sã amãgeascã și sã-și subjuge neamurile cu ajutorul Inelelor Puterii. El a învãțat știința fãuririi lor de la elfii din Eregion și le-a împãrțit cu intenția de a controla lumea cu ajutorul Inelului Suveran: nouã le-a dat regilor oamenilor, șapte piticilor, iar trei ielelor, care au bãnuit ceva și apoi, când și-au dat seama de adevãratele intenții ale lui Sauron, le-au ascuns.

Inițial, Palpatine a fost senatorul care l-a îndemnat pe viceregele Comerțului sã instituie o blocadã asupra planetei Naboo și a convins-o pe regina Amidala sã voteze pentru destituirea Cancelarului, lucru care a provocat o crizã politicã. În același timp, el a fost Lordul Sith care l-a trimis pe Darth Maul sã le punã bețe în roate maestrului Jedi Qui Gon Jinn și ucenicului sãu Obi-Wan Kenobi, a sprijinit mișcarea separatistã a Contelui Dooku și a provocat Rãzboiul Clonelor, în urma cãruia a devenit Împãrat și a instituit un regim despotic fãrã precedent.

În basme, puterile Zmeului sunt ascunse într-un anume obiect pitit într-o pãsãricã aflatã în interiorul unui animal etc. Obiectul odatã gãsit, personajul negativ își pierde aura supranaturalã și ajunge la discreția justițiarilor. În final, amândoi tiranii s-au dovedit mai vulnerabili decât s-ar fi crezut la prima vedere. Dacã Sauron și-a pierdut puterile în momentul în care Inelul Suveran a fost aruncat și s-a dizolvat în lava vulcanului Orodruin, locul unde a fost fãurit, Împãratul Palpatine a fost înfruntat de Luke Skywalker și omorât de Darth Vader, care l-a strivit și l-a azvârlit în puțul energetic al superstației de dimensiuni planetare.

GANDALF ªI OBI-WAN KENOBI

George Lucas a mãrturisit odatã într-un interviu atunci când l-a creat pe Obi-Wan Kenobi a recurs la trei modele foarte bine definite: vrãjitorul Merlin din ciclul Regelui Arthur, samuraii japonezi și statura impunãtoare a lui Gandalf din „Stãpânul inelelor„. Prin urmare, orice discuție ar fi de prisos, identificarea e certificatã. Totuși sã facem o succintã trecere în revistã a Învãțãtorului.

Hobbiții considerau Gandalf e un personaj ciudat și se fereau de el. În „O poveste cu un hobbit„, Bilbo se minuneazã:

– Gandalf! Gandalf! Doamne, dumnezeule! Nu cumva sunteți acela care a împins atâția bãieți și fete cuminți sã plece în lumea largã, sã se vâre în aventuri nesãbuite ? Sã se cațãre în pomi, sã se ducã în vizitã la spiriduși – sau sã navigheze pe vapoare, spre țãrmuri îndepãrtate ? Doamne, ce viatã intere… adicã, vreau sã spun pe vremuri ați cam încurcat lucrurile pe aici. Chiar destul de rãu, aș zice.

Unchiul Owen n-are nici el o pãrere mai bunã despre Obi-Wan Kenobi. El îi spune verde în fațã lui Luke:

– ți-am mai vorbit despre Kenobi. E un nebun, periculos și rãu-intenționat și cel mai bine e sã-l ocolești.

Dar, în ciuda aparențelor, avem de-a face cu o fãpturã angelicã, plãmãditã dintr-un aluat divin, nemuritor.

În ambele cicluri epice, Sfãtuitorul înțelept apare cu aceleași caracteristici fizice, psihice, parapsihice, comportamentale. Amândoi mor și renasc mai puternici. Gandalf piere în înfruntarea cu demonul Balrog din Minele Moria, la podul Khazad-dum, iar Obi-Wan dispare în timpul confruntãrii cu Darth Vader. Amândoi reapar ulterior într-o pãdure: Gandalf în codrul Fangorn, Obi-Wan în cãsuța lui Yoda, construitã printre rãdãcinile uriașelor mangrove de pe planeta Dagobah. Ei reprezintã razele de soare care strãpung stratul de nori negri, alungã primejdia, înlãturã teama, readuc curcubeul pe cer și viața pe Pãmânt.

O ultimã remarcã: amândoi eroii au fost interpretați de niște actori englezi de excepție. Bãtrânul Obi-Wan a fost jucat de Alec Guinness, în vreme ce Ian McKellen s-a identificat perfect cu maiarul trimis sã salveze Pãmântul de Mijloc.

HOBBIțI ªI EWOKªI

Ewokșii sunt o specie extraterestrã care seamãnã cu niște ursuleți (teddy-bear aliens). Ei apar pentru prima oarã în „Întoarcerea cavalerului Jediși trãiesc pe Endor, „luna verde – o lunã a cãrei planetã mamã pierise mai demult într-un cataclism necunoscut” (chiar așa !?!). Neamul mascaților „cu un rictus de amabilitate pe fațã” (Philip Strick) constituie o civilizație primitivã, aflatã la nivelul epocii de piatrã, care viețuiește printre niște copaci uriași, „înalți de o mie de picioare„, specie înruditã îndeaproape cu maiestuoșii arbori din Lothlórien, sãlașul ielelor Galadhrim, neamul elfesc peste care stãpânesc Seniorul Celeborn și Doamna Galadriel.

Hobiții, ne lãmurește însuși Tolkien în „Prologul” din „Stãpânul inelelor„, sunt un popor discret, foarte vechi, amintit ca Halflings sau Poporul Mãrunt în „Silmarillion„, singurul de care enții, „pãstorii copacilor” din Fangorn, un neam la fel de vechi, n-au știre. O parte dintre ei sunt obișnuiți cu viața în codru. Precum am mai amintit, Frodo Baggins provine din țara Iedului și face parte din neamul Brandybuck, un „soi ciudat, care trãiește în Pãdurea Bãtrânã„, spre deosebire de alți piticuți, care preferã câmpia sau colinele acoperite de iarbã. Hobbiții se ocupã cu cultivatul pãmântului, se pricep sã mânuiascã uneltele, dar nu le plac mașinãriile. La nevoie, se pricep sã foloseascã și armele, dar n-au o fire rãzboinicã. Ca și ewokșii, sunt un popor vesel, cu chipuri „mai degrabã blajine, decât frumoase„, foarte ospitalieri, „încântați de petreceri și de cadouri„.

În mod evident, micuțele „animale flocoase” de pe Endor au multe în comun cu hobiții, în afarã de statura mãruntã (circa un metru), pãrul de pe laba piciorului și dârzenia cu care se aruncã în luptã. J. R. R. Tolkien l-a inventat pe hobbitul Bilbo Baggins în vreme ce corecta niște extemporale, iar „Stãpânul inelelor” constituie o continuare a aventurilor descrise în „O poveste cu un hobbit” (1937). George Lucas a reluat personajele în „The Ewok Adventure” (1984), film de televiziune realizat pentru ABC, în care micuții ursuleți ajutã doi copii sã-și salveze pãrinții din ghearele unor monștri. Povestea a continuat cu „Ewoks: The Battle for Endor” (1985).

FRODO BAGGINS ªI R2-D2

Tema centralã a primului episod „Star Wars” a constituit-o recuperarea planurilor de construcție ale Stelei Morții, pe care micul robot „tripodal” R2-D2 le-a purtat dintr-un capãt în celãlalt al galaxiei, urmãrit de întunecatul Darth Vader și trupele sale credincioase, antrenate sã tragã fãrã somație și sã treacã peste cadavre, pânã când obțin prada doritã. Ca niște nazguli conduși de Regele Vrãjitor, ei au coborât pe Tatooine, au luat-o pe urmele micuților tâlhari jawa, i-au masacrat familia lui Luke Skywalker, au urmãrit „ªoimul mileniului” pas cu pas.

R2-D2 și C-3PO sunt singurele personaje care apar în toate filmele din ciclul „Star Wars„, așa , din acest punct de vedere, poate referirea ar trebui sã fie fãcutã la Bilbo Baggins. Însã, dupã ce și-a sãrbãtorit cea de-a 111-a zi de naștere („a rather curious number„), Bilbo dispare din peisaj și se retrage la Rivendell, ca sã-și scrie memoriile. În cãrțile lui Tolkien, existã și alte personaje de cursã lungã, precum Gandalf, Elrond ori sãrmanul Gollum, fiecare cu rostul lui.

Existã un singur Om cu care poate fi asemãnat Frodo Baggins. Micimea hobbiților ne trimite cu gândul la condiția modestã a Fiului, care s-a nãscut la Bethleem într-o iesle, a pãtimit pentru pãcatele noastre și ne-a arãtat o Cale de urmat. Dar despre toate acestea, George Lucas șiStar Wars” nu pomenesc nimic.

NOTIțÃ BIBLIOGRAFICÃ:

Pentru n-am dispus de niște copii de calitate ale filmelor analizate și nu m-am putut încrede în subtitrãrile filmelor piratate (ce se gãsesc ușor pe internet, dar sunt fãcute dupã ureche de niște adolescenți care uneori nu-și cunosc bine nici propria limbã – cinste excepțiilor!) am folosit ca surse principale cãrțile.

În primul rând, este vorba despre uimitor de neglijent întocmita ediție a „Stãpânului inelelor” din 2002, tãlmãcitã de Irina și Ion Horea. Gãsim aici erori incredibile – vezi vol.I, pag. 82: „fiul lui Isildur, Elendil” !?! pe ici-colo s-a uitat câte un accent, câte o literã, câte un cuvânt, mai treacã-meargã, dar din „Frãția inelului” lipsesc zeci de pagini (209-224, 352-369), ilustrații (vezi pag. 427, respectiv inscripția de la intrarea în minele Moriei) ori chiar capitole întregi (cum ar fi Anexa E din „Întoarcerea regelui„, iartã-le Tolkien pãcatul!).

Referințele „Star Wars” au fost preluate din novelizãrile apãrute la Editura Elit Comentator în 1993:
George Lucas, Rãzboiul stelelor: Din aventurile lui Luke Skywalker, tradusã de Dana Pãtrãnoiu.
Donald F. Glut, Imperiul contraatacã, traducere de Ciprian Tãnãsescu.
James Kahn, Întoarcerea cavalerului Jedi, transpusã în românește de Ondine Cristina Dãscãlița.