Györfi-Deák György

Dupã o așteptare ce a durat un an [articolul este scris în anul 2004, n. red.], la intrarea în cinematografe au reapãrut afișele care anunțau cã ruleazã „Întoarcerea regelui”, ultima parte a trilogiei „Stãpânul inelelor” scrisã de J. R. R. Tolkien și ecranizatã de Peter Jackson. Reclamele și fragmentele prezentate în avanpremierã pe internet promiteau spectatorilor cã vor asista la cele mai grandioase scene de luptã, împãnate cu efecte speciale nemaivãzute. În cea mai aprigã luptã dintre Bine și Rãu, de pe câmpia Pelennor, urmau sã se înfrunte armate compuse din sute de mii de rãzboinici: elfi, Nazguli, oameni, orci, olifanți

De aceastã datã, publicul și critica (în parte dezamãgiți de libertãțile pe care regizorul neozeelandez și le-a permis în „Cele douã turnuri”) au plecat din sala de spectacole emoționați și mulțumiți. Povestea a curs de la sine, jocul actorilor a convins, Frodo și-a îndeplinit misiunea, Sauron a fost definitiv învins, iar regele s-a întors în Gondor.

Spectacolul a cucerit datoritã atentei dozãri a efectelor speciale. Filmul cuprinde o serie de inovații tehnice și informatice de o complexitate nemaiîntâlnitã pânã în prezent. Realizatorii secvențelor de luptã sunt profesioniști familiarizați cu procedeele „clasice” (Blue Screen – filmarea pe un fundal albastru cu ajutorul unei camere dotate cu un filtru de aceeași culoare, Digital Matte Painting – umplerea fundalului cu imagini create independent ori chiar cu animații digitale) și oameni conștienți de limitele acestor trucuri. Echipa condusã de la Weta Digital, condusã de Stephen Regelous, a lucrat începând din 1996 la software-ul care sã creeze un spațiu vast în lumea virtualã, un câmp de rãzboi digital. Astfel a luat naștere Massive, un program de simulare multiplã.

El a devenit operațional în 2000 și a fost folosit pentru realizarea unor scene din „Frãția inelului” (prima bãtãlie dintre oameni, iele și Sauron, în care Isildur, fiul lui Elendil, a dobândit Inelul Puterii) și „Cele douã turnuri” (confruntarea de la Vãgãuna lui Helm), cu rezultate impresionante pentru unii (sau plictisitoare pentru alții, care au vãzut în ele doar un artificiu tehnic de care s-a abuzat). De aceastã datã, realizatorii au beneficiat de suficient timp și de o capacitate de procesare superioarã pentru a realiza scenele similare din „Întoarcerea regelui”, așa cã asediul lui Minas Tirith și lupta de la Poarta Neagrã au cuprins secvențe belicoase cu adevãrat uimitoare.

O armatã manevratã de Massive e formatã din „agenți” dotați cu inteligențã artificialã. Programarea nu cere cine știe ce operații complicate. Mai întâi, unui actor i se plaseazã o serie de senzori, apoi mișcãrile sale sunt filmate, analizate și memorate. Massive știe sã punã cap la cap diferitele secvențe. În momentul în care un orc întâlnește un elf, el va ataca. Dacã elful apucã sã scoatã sabia din teacã, atacatorul poate sã renunțe sau sã continue atacul. Elful poate evita atacul sau sã se apere, ba chiar sã atace. Fiecare agent dispune de capacitãți biologice (îndemânare, forțã fizicã, înãlțime, acuitate vizualã) sau mentale (agresivitate, stãruințã, inteligențã) diferite. Astfel orcii pot fi grași, înceți în mișcãri, dar sã loveascã cu putere, în vreme ce elfii pot fi înalți, sprinteni, dar neatenți. Astfel, întocmai ca și soldații din oastea de teracotã a Împãratului Galben, fiecare participant la marea bãtãlie poate fi individualizat și lãsat sã se descurce singur. Astfel, el nu poate trece ca o fantomã prin ceilalți combatanți, ci se cațãrã pe ziduri, ocolește obstacolele, își recunoaște și înfruntã adversarii.

Manual, nu ar fi fost posibil sã se realizeze acest lucru. În „Gladiatorul”, film realizat de Ridley Scott, impresia de mulțime a fost creatã prin suprapunerea unor secvențe filmate independent. În „Atacul clonelor” (George Lucas), au fost mixate digital secvențe de luptã înregistrate individual. Este pentru prima oarã când o bãtãlie decurge chiar sub ochii spectatorilor. Teoretic, programatorii au libertatea sã decidã deznodãmântul, deși pe parcursul testelor au apãrut și situații neașteptate, precum cea în care una dintre pãrți s-a retras pe neașteptate. „Agenții” sunt inteligenți, odatã plasați într-un labirint, ei știu sã gãseascã singuri ieșirea. Totuși nu trebuie sã vã imaginați cã personajele Massive sunt geniale, inteligența lor se situeazã la nivelul unei furnici.

Softul permite și aplicații non-umane. În „Întoarcerea regelui”, cavaleria din Rohan se grãbește sã vinã în ajutorul Gondorului. Peter Jackson a dispus de câteva sute de cai, dar nu i s-a pãrut suficient pentru crearea unei senzații copleșitoare. Echipa tehnicã a adaptat programul Massive sã creeze și o cavalerie virtualã. Prin procedeul Motion Capture, au fost înregistrate diferitele mișcãri ale cailor: mers la pas, trap, galop. De aici încolo, calculatoarele s-au descurcat singure.

Revista electronicã maghiarã „Poarta Universului” (http://www.sf.hu/), de unde am preluat o parte dintre informațiile prezentate mai sus, mai anunțã cã o variantã „casnicã” a programului a ajuns în magazinele de jocuri pe calculator, astfel încât de acum înainte fiecare fan Tolkien va putea sã înfrunte oștile sãlbatice ale lui Sauron și sã ajute Binele sã triumfe.