Franciscus Georgius publicã în „Caiete Silvane”, ediția noiembrie 2012, o primã recenzie a celei de a doua ediții a lucrãrii „Lumea lui Tolkien”, de Robert Lazu, care va fi lansatã sâmbãtã, 24 noiembrie, la târgul de carte „Gaudeamus”.

 

LUMEA LUI J.R.R. TOLKIEN (2)

Mai sunt doar câteva zile pânã la lansarea primei pãrți din pseudo-trilogia „The Hobbit: An Unexpected Journey”, regizatã de neo-zeelandezul Peter Jackson, dupã cunoscutul roman al lui J.R.R. Tolkien. Reeditarea monografiei publicate de Robert Lazu în 2004 la Editura Hartmann, prima lucrare de acest fel din România, este binevenitã în acest context și va lãrgi orizontul cultural al generației apãrute dupã vizionarea și stereotipizarea filmelor din seria „Stãpânului Inelelor” (2001-2003). Robert Lazu și prietenii sãi au lucrat mult în acești 11 ani pentru a împiedica vulgarizarea și scufundarea în derizoriu a unui univers imaginar de excepție. Momentele mai importante au fost date de apariția altor studii dedicate „Pãmântului de Mijloc”.

Prima a fost antologia criticã „J.R.R. Tolkien. Credințã și imaginație” (2005), volum coordonat împreunã cu profesorul Virgil Nemoianu de la Catholic University of America. În 2007, a apãrut voluminoasa și eleganta „Enciclopedie a Lumii lui J.R.R. Tolkien”, realizatã împreunã cu Mihaela Cernãuți-Gorodețchi, Györfi-Deák György și câțiva studenți entuziaști. Sã amintim și conferințele susținute în țarã sau la Oxford, articolele publicate în „Adevãrul literar și artistic” sau „Pro-Scris”, care s-au adãugat acum sâmburelui din ediția princeps. Dupã prezentarea unor „Repere cronologice” din viața profesorului britanic și a traducerilor autohtone, cuprinse în capitolul „Tolkien în România”, exegetul reveleazã „Vocația esențialã” a fiecãrui om: „A-l cãuta și a-l descoperi pe Dumnezeu.”

Un element esențial în evoluția și împlinirea geniului (sub)creator a fost sentimentul de iubire împlinitã. Edith Bratt i-a fost zânã și consoartã. Spre deosebire de alți universitari, dornici sã adune cât mai multe cuceriri amoroase (la noi, topul este disputat de Ion Barbu și Alexandru Piru), Tolkien i-a rãmas fidel soției și au trãit fericiți pânã la adânci bãtrâneți, iar Dumnezeu i-a binecuvântat cu 4 copii, trei bãieți (John, Michael și Christopher) și o fatã (Priscilla). Un capitol polemic este „Religia Lumii de Mijloc”, devenit ulterior motivul unei dispute inutile, cauzate în principal de lipsa de informare. Contestatarii ar fi trebuit întâi sã citeascã scrisorile universitarului englez, dar pentru cã ele n-au fost traduse în românește, iar România este cu precãdere „o secundã patrie a francofoniei”, universul lãuntric al „tatãlui hobbiților” a rãmas multora ascuns. O serie de eseuri incitante au fost grupate în secțiunile „Întoarcerea cavalerului rãtãcitor”, „Literaturã și exerciții spirituale” și „Sensul creației”. În ediția 2012, lor li se alãturã altele, precum cele din „Treptele inițierii”. În loc de concluzii, autorul ne dezvãluie un „secret”: succesul lui Tolkien constã în faptul cã el îi ajutã pe oameni „sã-și reaminteascã povestea esențialã, camuflatã în anonimitatea vieților lor cenușii”.