Robert Lazu

StratfordCaldecottAlãturi de autori precum Joseph Pearce, Bradley Birzer și Michael Devaux, Stratford Caldecott a contribuit decisiv la constituirea acelei discipline cunoscute în lumea de limbã englezã sub apelativul de Tolkien studies. Nãscut la Londra în 1953, s-a format la Universitatea din Oxford unde, dupã ce a studiat filosofia și psihologia, s-a stabilit definitiv dedicându-se popularizãrii teologiei și pedagogiei catolice împreunã cu soția sa, Leonie. Scriitor profesionist asociat unor case editoriale celebre precum Routledge, HarperCollins și T&T Clark, editor al revistelor Communio și The Chesterton Review, el s-a remarcat printr-o monografie de referințã dedicatã creatorului hobbiților. Intitulatã Secret Fire. The Spiritual Vision of J.R.R. Tolkien (London: Darton, Longman and Todd, 2003, ediția a doua: 2004), lucrarea lui Caldecott expune cu eleganțã liniile de forțã ale întregii opere tolkien-iene. Încercând sã ofere propriul sãu rãspuns provocãrii reprezentate de succesul imens de public al acestui gen literar, Caldecott subliniazã atracția pentru modelul eroic care sãlãșluiește ascunsã în sufletele modernilor excedați de tehnicã și birocrație:

The Lord of the Rings may be read, therefore, as an exciting story that spectacularly revives an almost-extinct literary genre. But it can also enjoyed in other ways: as an extended meditation on what it means to be English, or as an imaginative response to the experience of modern warfare, or as a moving evocation of the intimate relationship between love and heroism. (…) as an exploration of the roots of human language and consciousness.

Admițând posibilitatea unei pluralitãți de lecturi aplicate operelor lui Tolkien, exegetul englez considerã drept cardinalã tema focului prezent în inima creației zãmislite de Dumnezeu-Ilúvatar. Temã care reprezintã nu doar nucleul unei opere și a unei viziuni poetice, ci însuși miezul vieții autorului ei. Prezentând biografia lui Tolkien, Caldecott identificã trei fire cãlãuzitoare care, strâns împletite, au generat o experiențã ce s-a aflat la temelia creației acestuia:

a) iubirea romanticã pentru Edith, femeia care îi va fi soție;

b) experiența tulburãtoare a rãzboiului (a primei conflagrații mondiale, la care a participat el însuși, a celei de a adoua, la care a participat fiul sãu, Christopher);

c) legãtura puternicã cu mediul intelectual-formativ al Universitãții din Oxford.

secretfire

Literatura tolkien-ianã este descifratã pornind de la cosmologia care, influențatã de paradigma iudeo-creștinã dar și de motive preluate din mitologia nordicã, oferã o imagine a lumii prezentã în filigranul întregii opere. Dovedind o coerențã de excepție, lucrarea lui Caldecott abordeazã în aceeași cheie, mito-cosmologicã, subiecte din cele mai diverse, de la etica eroicã a personajelor precum Gandalf sau Aragorn, prezența unor motive de certã proveniențã creștinã (în special icoana Fecioarei Maria transpusã în anumite personaje feminine) sau caracterul sacral al universului, pânã la muzica originarã de proveniențã divinã, problema nemuririi și filosofia socialã a Pãmântului-de-Mijloc.

În ciuda diversitãții ce corespunde bogãției ideatice proprie poveștilor lui Tolkien, Stratford Caldecott ne ajutã sã întrezãrim fondul unitar al acestora, fond inspirat de convingerile religioase ferme ale autorului. Primim astfel o nouã dovadã despre ce înseamnã o operã artisticã creștinã nu atât prin conținut, cât prin spirit. Convins c㠄religia creștinã nu a abolit mythopoeia sau cunoașterea poeticã (cea mitologic㠖 n.n.), ci a fãcut posibilã o nouã erã a unei <mitologii botezate>”, John Ronald Reuel Tolkien se vãdește un autentic crainic al speranței, înscriindu-se în galeria unor autori precum Don Miguel de Cervantes y Saavedra, Gilbert Keith Chesterton, Julien Green sau Nicolae Steinhardt.

Într-un text de mai micã întindere, „The Lord & Lady of the Rings. The Hidden Presence of Tolkien’s Catholicism in The Lord of the Rings”, Caldecott dezvãluie prezența discretã a unor teme specifice credinței creștine în Stãpânul inelelor. Fãrã a fi un teolog „profesionist”, Tolkien a fost unul dintre acei catolici pentru care propria religie a devenit fapt de culturã sub forma poveștilor pe care ni le-a transmis. S. Caldecott suprinde toate acele elemente ce provin din reprezentãrile Preacuratei Fecioare Maria, atât de rãspândite în cultura catolicã. Frumusețea, inocența și umilința sunt valori spirituale între care cea din urm㠄ocupã locul central în ierarhia virtuților care alcãtuiesc universul lui Tolkien”. Dintre exemplele specialistului englez l-am reținut însã pe cel care ne-a pãrut a fi, deopotrivã, surprinzãtor și semnificativ. Este vorba despre prezența discretã a Fecioarei Maria în ultima parte a trilogiei, Întoarcerea regelui, chiar la sfârșitul aventurii lui Frodo Baggins și Sam Gamgee.

Proaspãt treziți din somnul vindecãtor ce a urmat salvãrii lor din calea flãcãrilor și a lavei ce se revãrsa pe Orodruin, Sam și Frodo doresc sã afle în ce zi se aflã:

– Amiazã? Se mirã Sam, încercând sã socoteascã în mintea lui. În ce zi la amiazã?

– Ziua a paisprezecea a Noului An, zise Gandalf, sau, dacã vrei, a opta zi a lui aprilie, dupã numãrãtoarea din Comitat. Dar în Gondor Anul Nou va începe de-acum încolo, pe douãzeci și cinci martie, ziua în care a cãzut Sauron și când ați fost scoși din mijlocul focului și aduși Regelui.

Power-of-the-RingData menționatã de Gandalf drept zi a cãderii lui Sauron și a începerii noului an în Gondor, 25 martie, este pentru lumea catolicã data uneia dintre sãrbãtorile mariane cele mai importante. Atunci e celebratã Buna Vestire a nașterii Mântuitorului Isus Cristos, moment crucial în care Sfânta Fecioarã a rostit acel „Fiat” acceptând sã-l nascã lumii pe Mesia, Iisus Christos – Marele Rege. „De ce a fost aleasã aceastã datã pentru distrugerea Inelului?”, se întreabã Caldecott. Arãtând apoi ce anume înseamnã, esențialmente, inelul – puterea întunecatã a unei voințe corupte, avidã de putere – , savantul englez conchide cã opusul acestei forțe malefice, întruchipatã de curãția și umilința Sfintei Fecioare Maria, este singura putere care a putut învinge rãul. Marcați ei înșiși de virtutea umilinței, micuții hobbiți înving rãul în chiar ziua ce evocã unicul mod de a te opune puterilor malefice, printr-o credințã nestrãmutatã în biruința Binelui. Consemnând aceastã interpretare, putem accepta, împreunã cu Stratford Caldecott, c㠄arhetipul Marian” a exercitat o influențã continuã asupra imaginației creatoare a lui John Ronald Reuel Tolkien.