{"id":104,"date":"2011-06-10T08:01:19","date_gmt":"2011-06-10T08:01:19","guid":{"rendered":"http:\/\/www.altermedia.ro\/tolkien.ro\/blog\/?p=104"},"modified":"2015-09-18T20:47:53","modified_gmt":"2015-09-18T17:47:53","slug":"fantasticul-literar-fauritorii-de-lumi","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.tolkien.ro\/blog\/2011\/06\/fantasticul-literar-fauritorii-de-lumi\/","title":{"rendered":"Fantasticul Literar: F\u0103uritorii de Lumi"},"content":{"rendered":"

Theophyl<\/a><\/em><\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a>Primul si poate unul din cei mai proeminenti “Fauritori de lumi” este John Ronald Reuel Tolkien<\/strong>, sau pe numele pe care majoritatea noastra il cunoaste J. R. R. Tolkien<\/strong>. In postarea de astazi vom discuta putin despre biografia lui, care ne poate deslusi cateva din figurile imaginarului “tolkienian,” vom reaminti cateva din principiile acestui stil literar si vom discuta si despre “Clubul Presupunerilor<\/strong>” (The Inklings), cerc literar care a influentat profund literatura engleza in cea de a doua parte a secolului al XX-lea.<\/p>\n

John Ronald Reuel Tolkien<\/strong> (1892 – 1973) a fost un scriitor, poet, filolog \u0219i profesor universitar, cunoscut cel mai bine pentru seria fantastica, astazi clasica: Hobbitul<\/strong> \u0219i St\u00e3p\u00e2nul Inelelor<\/strong>. Tolkien a fost profesor de engleza clasica la Oxford din 1925 p\u00e2n\u00e3 \u00een 1945 \u0219i profesor de limb\u00e3 \u0219i literatur\u00e3 englez\u00e3 din 1945 p\u00e2n\u00e3 \u00een 1959. A fost un catolic devotat, ca \u0219i prietenul lui C. S. Lewis – am\u00e2ndoi fiind membri ai clubului de discu\u021bie, cunoscut sub numele “Clubul Presupunerilor” – The Inklings<\/strong>.<\/p>\n

<\/a>Tolkien s-a n\u00e3scut la 3 Ianuarie 1882 \u00een Bloemfontein, \u00een Orange Free, fiul lui Arthur Reuel Tolkien (1857–1896), un manager de banc\u00e3 englez \u0219i al so\u021biei lui, Mabel (1870–1904). Cuplul a p\u00e3r\u00e3sit Anglia c\u00e2nd Arthur a fost promovat capul oficiului Bloemfontein la banca britanic\u00e3 la care lucra. \u00cen copil\u00e3rie, Tolkien a fost mu\u0219cat de un p\u00e3ianjen babuin (tarantula), eveniment traumatizant care i-a influen\u021bat mai t\u00e2rziu operele. Thornton S. Quimby, doctorul care a avut grij\u00e3 de copil dup\u00e3 mu\u0219c\u00e3tura de p\u00e3ianjen, a devenit un model pentru Gandalf. La trei ani, Tolkien a plecat \u00een Anglia cu mama \u0219i fratele s\u00e3u \u00een ceea ce trebuia s\u00e3 fie o vizit\u00e3 lung\u00e3 de familie. Tatal s\u00e3u a murit in Africa de Sud \u00eenainte de a-i putea \u00eenso\u021bi. Tolkien a \u00eenv\u00e3\u021bat s\u00e3 citeasc\u00e3 de la patru ani \u0219i a putut scrie fluent la scurt timp; i-a pl\u00e3cut s\u00e3 exploreze satele si oraselele din imprejurimi, care \u00eempreun\u00e3 cu ferma m\u00e3tu\u0219ii vor inspira mai t\u00e2rziu scene din c\u00e3r\u021bile sale. Tolkien a studiat la King Edward’s School, Birmingham si dupa aceea la Oxford.<\/p>\n

\"\"<\/a>Opera sa principala este “St\u00e3p\u00e2nul Inelelor<\/strong>,” care este dezvoltata dintr-o lucrare anterioara “Hobitul<\/strong>”. Hobbitul \u0219i St\u00e3p\u00e2nul Inelelor formeaz\u00e3 un complex de povestiri \u0219i poezii legate \u00eentre ele, precum \u0219i istorii fictive, dialecte inventate \u0219i eseuri despre lumi imaginare ca Arda \u0219i P\u00e3m\u00e2ntul de Mijloc. \u00centre 1951 \u0219i 1955, Tolkien a publicat un Legendarium<\/strong> al acestor povestiri. Ambele lucrari, dar in special “St\u00e3p\u00e2nul Inelelor” sunt capodopere ale “Fantasticului literar<\/strong>,” de fapt o subspecie a acestui gen de literatura – Fantezia (Fantasy)<\/strong>. “Fantezia” <\/strong>este o subspecie a fantasticului, un gen al literaturii fantastice, apropiat\u00e3 de miraculosul folcloric, cu un \u00eentreg arsenal de elemente de magie.<\/p>\n

<\/a>Din cele mai vechi timpuri, oamenii au creat \u0219i au spus pove\u0219ti. Din acestea s-au cl\u00e3dit mituri, care au influen\u021bat g\u00e2ndirea \u0219i modul de via\u021b\u00e3 al multor genera\u021bii. A\u0219a cum omul a v\u00e3zut si a simtit prima oar\u00e3 focul, frica, cutremurul, ghea\u021ba, copacul, cerul \u0219i stelele, soarele \u0219i luna, a\u0219a le povestesc miturile str\u00e3vechi. De-a lungul vremii, \u00eentregi concep\u021bii despre crearea lumii au luat na\u0219tere. Crez\u00e2nd \u00een aceste mituri, oamenii le-au transformat \u00een religii, oferindu-le un loc important \u00een via\u021ba lor de zi cu zi. “Fantezia”<\/strong> este cu mult diferit\u00e3 fa\u021b\u00e3 de miturile arhaice. \u00cens\u00e3 r\u00e3d\u00e3cinile ei se afl\u00e3 \u00een aceste prime crea\u021bii cu caracter existen\u021bial ale min\u021bii omene\u0219ti. “Fantezia” \u00eenseamn\u00e3 imagina\u021bie. Autorii de “Fantezie” creeaz\u00e3 lumi noi, nemaiv\u00e3zute, animate de magie \u0219i locuite de rase \u0219i creaturi fantastice. Prima caracteristic\u00e3 a genului este aceea c\u00e3 lumea descris\u00e3 nu este cea real\u00e3, ci una imaginat\u00e3, dar care nu are nici o leg\u00e3tur\u00e3 cu p\u00e3m\u00e2ntul, planetele, constelatiile, universul cunoscut sau imaginar, ca \u00een cazul SF-ului. Lumile “Fantezie” sunt mult diferite, ele fiind marcate de existen\u021ba magiei \u0219i a creaturilor \u0219i raselor diferite de om. De fapt “Fantezia<\/strong>” este un ecou al mitologiei.<\/p>\n

<\/a>Clubul Literar al Presupunerilor<\/strong> – The Inklings<\/strong>. Clubul era de fapt un grup de discu\u021bii literare, asociat cu Universitatea Oxford, Anglia. Membrii, majoritatea academicieni ai universit\u00e3\u021bii, includeau pe: J. R. R. Tolkien, C. S. Lewis, Owen Barfield, Charles Williams, Adam Fox, Hugo Dyson, Robert Havard, Nevill Coghill, Charles Leslie Wrenn, Roger Lancelyn Green, Colin Hardie, James Dundas-Grant, John Wain, R.B. McCallum, Gervase Mathew, C.E. Stevens, J.A.W. Bennett, Lord David Cecil, Christopher Tolkien (fiul lui J.R.R. Tolkien), Warren “Warnie” Lewis (fratele mai mare al lui C.S. Lewis), \u0219i Eric Rucker Eddison la invita\u021bia lui C.S. Lewis. \u00cent\u00e2lnirile au avut loc intre anii 1930 \u0219i 1960. Dup\u00e3 cum era tipic pentru grupurile universitare de natur\u00e3 literar\u00e3 ale vremii, The Inklings erau cu to\u021bii b\u00e3rba\u021bi. (Dorothy L. Sayers, uneori inclus\u00e3 \u00een grupul The Inklings, era o prieten\u00e3 a lui Lewis \u0219i Williams, dar nu a participat niciodat\u00e3 la o \u00eent\u00e2lnire a societ\u00e3\u021bii.)\u00a0 Citirea si discutiile despre operele neterminate ale membrilor reprezentau principalele scopuri al \u00eent\u00e2lnirilor.<\/p>\n

\"\"<\/a>The Lord of the Rings a lui Tolkien, Out of the Silent Planet a lui Lewis si All Hallows’ Eve a lui Williams au fost printre primele opere citite \u00een cadrul \u00eent\u00e2lnirilor. Notion Club, din nuvela cu acelasi nume, neterminat\u00e3 si publicat\u00e3 postum, \u00een cadrul operei Sauron Defeated din ciclul The history of Millde-earth se bazeaz\u00e3 pe societatea The Inklings. The Inklings se \u00eent\u00e2lneau la un pub local, The Eagle and Child, cunoscut ca \u0219i The Bird and Baby, sau simplu drept The Bird (Pas\u00e3rea). Mai t\u00e2rziu, int\u00e2lnirile din bar se tineau la The Lamb and Flag peste strad\u00e3, iar \u00een anii de \u00eenceput, The Inklings obisnuiau s\u00e3 se \u00eent\u00e2lneasc\u00e3 in diverse alte baruri.<\/p>\n

<\/a>St\u00e3p\u00e2nul Inelelor<\/strong> a fost scris de J.R.R. Tolkien<\/strong> \u00eentre anii 1937 – 1949, iar partea sa central\u00e3 a fost creat\u00e3 \u00een timpul celui de-al doilea r\u00e3zboi mondial. Lucrarea a fost publicat\u00e3 \u00een trei volume mult mai tarziu, dupa cel de al doilea razboi mondial, \u00eentre 1954 \u0219i 1955.\u00a0 Cartea a fost retip\u00e3rit\u00e3 in cateva editii \u0219i tradus\u00e3 \u00een 38 de limbi, devenind una dintre cele mai populare \u0219i influente lucr\u00e3ri de “fantezie” literara ale literaturii secolului 20. Cartea este continuarea unei lucrari anterioare, numita “Hobitul<\/strong>” (aparut in original\u00a0 sub doua nume “The Hobbit” sau “There and Back Again”). In aceasta prima carte, scrisa sub un format de “carte de povesti” Tolkien creaza o lume populata de umanoizi decupati din mitologia nordica (hobbi\u021bi, elfi, gnomi \u0219i orci) si se petrece intr-o tara numita “\u021binuturile din P\u00e3m\u00e2ntul de Mijloc”. In aceasta carte facem cunostinta cu Bilbo Baggins, un hobbit de vreo 50 de ani, care porne\u0219te \u00eentr-o aventura v\u00e3r\u00e3 voia sa, \u00eempreun\u00e3 cu un grup de 14 gnomi, plus marele vr\u00e3jitor Gandalf.<\/p>\n

“St\u00e3p\u00e2nul Inelelor<\/strong>” este continuarea Hobitului si-l are protagonist principal pe Frodo Baggins, orfan care locuieste la Conacul Coniac p\u00e2n\u00e3 c\u00e2nd Bilbo Baggins (protagonistul primei carti, Hobitul, si v\u00e3r de-al treilea al lui Frodo) \u00eel convinge s\u00e3 vin\u00e3 \u0219i s\u00e3 locuiasc\u00e3 cu el \u00een Fund\u00e3tura din Hobbiton, alegandu-l mo\u0219tenitor. Ac\u021biunea c\u00e3r\u021bii St\u00e3p\u00e2nului Inelelor se petrece \u00eentr-o preistorie alternativ\u00e3, al treilea Ev al P\u00e3m\u00e2ntului de Mijloc. Ac\u021biunea este concentat\u00e3 pe Inelul Puterii f\u00e3urit de lordul \u00eentunecat Sauron \u0219i variaz\u00e3 de la \u00eenceputul lini\u0219tit din Comitat p\u00e2n\u00e3 la cursul R\u00e3zboiului Inelului, urmat de P\u00e3m\u00e2ntul de Mijloc \u0219i v\u00e3zut prin ochii personajelor sale, \u00een special ai protagonistului Frodo Baggins. Ac\u021biunea principal\u00e3 este urmat\u00e3 de \u0219ase anexe, care ofer\u00e3 o multitudine de materiale contextuale, istorice \u0219i lingvistice. Cartea a fost conceputa din trei povestiri separate, care au si aparut in trei volume diferite (personal, nu cred ca asta a fost ini\u021bial inten\u021bia autorului). Primul volum este “Fr\u00e3\u021bia Inelului<\/strong>” (The Fellowship of the Ring), al doilea volum “Cele dou\u00e3 turnuri<\/strong>”\u00a0\u00a0 (The Two Towers), este \u00eemp\u00e3r\u021bit \u00een dou\u00e3 pove\u0219ti paralele, c\u00e2te una \u00een fiecare carte (a II-a si a III-a); cred ca aceasta impar\u021bire a fost sugerata si facuta de editorii cartii si nu de autor. Al treilea volum este “\u00centoarcerea regelui<\/strong>” (The Return of the King). Volumele sunt impartite in “car\u021bi”, urmarind stuctura legendelor medievale.<\/p>\n

<\/a>“St\u00e3p\u00e2nul Inelelor” este o opera literara care poate fi citita cu felurite interpretari, de la o simpla legenda, basm pentru copii, pana la o lucrare complexa filozofica, filologica, mitologica, sau teologica.<\/p>\n

Conceptul de “Inel al puterii“ este imprumutat din dialogul Socratic al lui Plato<\/strong> in “Republic<\/strong>a”, asa numitul Inel a lui Gyges<\/strong>. In “Republica” (cartea a-II-a), Socrate reda o discutie, avuta la Pireu. Printre cei care isi spun punctul de vedere se numara si Glaucon. Dupa el, oamenii sunt drepti doar pentru ca n-au incotro. Si-l da exemplu pe Gyges, un pastor care ajunge sa detina un inel care-l face invizibil. Cu el ajunge sa-si omoare regele si sa-i ia nevasta si locul. Ideea este ca “oricine ar avea un astfel de inel ar face lucruri nedrepte”, crede Glaucon. Acest “Inel a lui Gyges” il va influenta si pe bunul prieten a lui J.R.R. Tolkien, H.G.Wells<\/strong>, care in “Omul Invizbil<\/strong>” se foloseste de un motiv asemanator. Acelasi motiv poate fi gasit si \u00een “Cercul Inelului<\/strong>” –\u00a0 al lui Wagner <\/strong>(“Der Ring des Nibelungen – The Ring of the Nibelung”).<\/p>\n

“St\u00e3p\u00e2nul Inelelor” este plin de motive din mitologia nordica, toata constructia este bazata pe aceasta mitologie. Tolkien a\u00a0 \u00eemprumutat elemente ale legendei V\u00f6lsunga saga<\/strong>, \u00een mod special Inelul magic de aur \u0219i sabia rupt\u00e3, care este ref\u00e3urit\u00e3. \u00cen V\u00f6lsunga saga aceste lucruri sunt Andvarinaut \u0219i Gram, ele corespund cu Inelul \u0219i Narsil\/And\u00faril. Mitologia finalandez\u00e3 \u0219i multe alte elemente din cartea de poeme Kalevala au jucat un rol important asupra creerii P\u00e3m\u00e2ntului de Mijloc. \u00cen manier\u00e3 asem\u00e3n\u00e3toare cu St\u00e3p\u00e2nul Inelelor, Kalevala este centrat\u00e3 asupra unui artefact magic, numit Sampo, care \u00eei aduce avere purt\u00e3torului s\u00e3u, dar nu \u00eei dezv\u00e3luie niciodat\u00e3 natura acestuia. Precum Sampo, Inelul este disputat de c\u00e3tre for\u021bele binelui \u0219i ale r\u00e3ului pentru ca \u00een final s\u00e3 fie distrus pentru „binele majorit\u00e3\u021bii“. O alt\u00e3 paralel\u00e3 \u00eentre cele dou\u00e3 c\u00e3r\u021bi este vr\u00e3jitorul, Gandalf care \u00eemprumut\u00e3 unele din ac\u021biuni lui V\u00e4in\u00e4m\u00f6inen (vr\u00e3jitorul din Kalevala). Ambii lupt\u00e3 al\u00e3turi de for\u021bele binelui \u0219i \u00een finalul romanului pleac\u00e3 spre o lume a nemuririi. Tolkien s-a inspirat din limba finlandez\u00e3 c\u00e2nd a creat limba elf\u00e3 Quenya<\/strong>.<\/p>\n

Fara multe probleme il vom regasi si pe Shakespeare<\/strong>, cu a lui Macbeth<\/strong>. Cine cunoaste piesa nu poate sa nu faca o comparatie intre intunecoasele privelisti din “atacul En\u021bilor asupra cet\u00e3\u021bii Isengard” a lui Tolkien si “P\u00e3durea Birnam venind spre Dunsinane“ din Macbeth-ul lui Shakespeare.<\/p>\n

Si totusi “St\u00e3p\u00e2nul Inelelor” este o lucrare profund crestina<\/strong>, la fel ca autorul sau.<\/p>\n

<\/a>\"\"<\/a>Tolkien a descris romanul St\u00e3p\u00e2nul Inelelor prietenului s\u00e3u iezuit Robert Murray ca o „lucrare fundamental religioas\u00e3 \u0219i Catolic\u00e3, de care nu a fost con\u0219tient la \u00eenceput, lucru observat dup\u00e3 revizuire“.[1] \u00cen cadrul romanului pot fi g\u00e3site multe teme teologice, care includ r\u00e3zboaie \u00eentre bine \u0219i r\u00e3u, triumful umilin\u021bei asupra m\u00e2ndriei \u0219i activitatea zeilor. \u00cen plus, legenda con\u021bine teme precum moartea \u0219i imortalitatea, mila \u0219i binecuv\u00e2ntarea, \u00eenvierea, salvarea, poc\u00e3in\u021ba, propriul sacrificiu, dreptatea, propria credin\u021b\u00e3, fr\u00e3\u021bia, autoritatea \u0219i vindecarea. De asemenea, Tolkien a declarat c\u00e3 de-a lungul scrierii romanului, \u00een momentele \u00een care Frodo trebuia s\u00e3 lupte \u00eempotriva puterii inelului, \u00een mintea sa era prezent deseori versul „\u00aai nu ne duce pe noi \u00een ispit\u00e3, Ci ne izb\u00e3ve\u0219te de cel r\u00e3u“ din rug\u00e3ciunea Tat\u00e3l Nostru.<\/p>\n

<\/a>Tolkien a fost un devotat Romano-Catolic, si inca unul conservator. Din punct de vedere religios el era devotat canoanelor cele mai stricte, in afara reformelor modernitatii aduse in biserica catolica la inceputul secolului al XX-lea. Tolkien detesta “modernitatea”, masinile si automatizarea, care era dupa parerea lui, nucleul ororilor petrecute in primul si in cel de al doilea razboi mondial.<\/p>\n

Dup\u00e3 publicarea romanului St\u00e3p\u00e2nul Inelelor, aceste influen\u021be au condus la specula\u021bia c\u00e3 Inelul este o alegorie pentru bomba nuclear\u00e3. Totu\u0219i, Tolkien a insistat c\u00e3 munca sa nu este o alegorie de niciun fel. El a declarat \u00een prefa\u021ba St\u00e3p\u00e2nului Inelelelor c\u00e3 niciodat\u00e3 nu i-au pl\u00e3cut alegoriile, care credea el c\u00e3 impun domina\u021bia autorului asupra cititorului. \u00cen schimb el a preferat termenul de aplicabilitate, libera opinie a cititorului de a interpreta munca sa (a lui Tolkien) \u00een lumina propriei vie\u021bi \u0219i timpuri. Tolkien a scris o mare parte a c\u00e3r\u021bii, incluz\u00e2nd \u00eenceputul \u0219i finalul, \u00eenainte ca bombele nucleare de la Hiroshima \u0219i Nagasaki s\u00e3 fie f\u00e3cute cunoscute lumii.<\/p>\n

Totu\u0219i, romanul are \u0219i o serie de influen\u021be moderne. Exist\u00e3 o disperare \u00een fa\u021ba noilor ma\u0219in\u00e3rii, sim\u021bite chiar de c\u00e3tre Tolkien \u00een timpul Primului R\u00e3zboi Mondial. Unii sus\u021bin c\u00e3 \u00een cadrul romanului exist\u00e3 dovezi clare care dovedesc c\u00e3 povestea este puternic influen\u021bat\u00e3 de c\u00e3tre problemele contemporane, cum ar fi industrializarea \u0219i urbanizarea din locurile pitore\u0219ti engleze. Dezvoltarea masiv\u00e3 a unei genera\u021bii de orci are de asemenea rezonan\u021be moderne, iar efectele inelului asupra purt\u00e3torului aduc indirect \u00een discu\u021bie dependen\u021ba actual\u00e3 a drogurilor, <\/a>Tolkien aduc\u00e2nd astfel romanul la un nivel modern.<\/p>\n

Post-modernismul de stanga a gasit subiecte de critica in St\u00e3p\u00e2nul Inelelor pentru\u00a0 asa zisele jigniri adresate grupurilor minoritare. O critic\u00e3 sus\u021bine faptul c\u00e3 lucrarea promoveaz\u00e3 rasismul din cauza portretiz\u00e3rii oamenilor, elfilor, gnomilor \u0219i hobbi\u021bilor de culoare alb\u00e3 drept protagoni\u0219ti \u0219i a orcilor \u0219i oamenilor de culoare \u00eenchis\u00e3 a pielii drept antagoni\u0219ti. Cartea men\u021bioneaz\u00e3 de asemenea c\u00e3 n\u00famen\u00f3reeni au devenit slabi atunci c\u00e2nd s-au amestecat cu ‘cei mai pu\u021bin oameni’. Criticile afirm\u00e3 c\u00e3 aceasta reprezint\u00e3 o declara\u021bie a faptului c\u00e3 str\u00e3inii distrug cultura, \u00een special pe aceea a altor etnii. Aceast\u00e3 interpretare rasist\u00e3 este absolut nepotrivit\u00e3 si neadevarata fa\u021b\u00e3 de convingerile personale ale lui Tolkien. \u00cen scrisori private, Tolkien a denun\u021bat nazismul drept “o doctrin\u00e3 rasist\u00e3 si inumana“ \u0219i antisemitismul drept\u00a0 “barbar si bestial din punct de vedere uman “, iar apartheidul, “oribil“. L-a denun\u021bat de asemenea pe ultimul \u0219i \u00een scrisoarea de r\u00e3mas bun adresat\u00e3 Universit\u00e3\u021bii Oxford \u00een 1959.<\/p>\n

Autori consacrati in literatura SF (Ursula Le Guin, Frank Herbert si intr-o anumita masura si marele Arthur C. Clarke) au fost influentati de lumile create de Tolkien in “Hobitul” si “St\u00e3p\u00e2nul Inelelor”. Traducerea romaneasca este destul de buna si cu rigoare fata de originalul Englez. De citit la toate varstele.<\/p>\n

Bibliografie si citate<\/strong>
\n<\/strong><\/p>\n

Engleza:<\/strong>
\nde Camp, L. Sprague. Literary Swordsmen and Sorcerers: The Makers of Heroic Fantasy, Arkham House, 1976.
\nWood, Ralph C. Biography of J. R. R. Tolkien (1892-1973). Addison,Texas; Leadership University
\nMuir, Edwin. The Truth of Imagination: Some Uncollected Reviews and Essays. Aberdeen University Press.
\nCarpenter, Humphrey (1979). The Inklings: C.S. Lewis, J.R.R. Tolkien, Charles Williams and Their Friends. Wikipedia under GNU license.
\nCarpenter, Humphrey “J. R. R. Tolkien: A Biography”, Houghton Mifflin, 2000
\nFeist, Raymond\u00a0 “Meditations on Middle-Earth”, St. Martin’s Press, 2001
\nShippey, Tom “J. R. R. Tolkien Author of the Century”, HarperCollins, 2000<\/p>\n

Rom\u00e2n\u00e3:<\/strong>
\nEnciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien, Robert Lazu (coordonator), Mihaela Cern\u00e3u\u021bi-Gorode\u021bchi, Gy\u00f6rfi-De\u00e1k Gy\u00f6rgy, Galaxia Gutenberg, 2007
\nLumea lui Tolkien, Robert Lazu, Editura Hartmann, Arad, 2004<\/p>\n

Citate:<\/strong>
\n[1] Carpenter, Humphrey, The Letters of J. R. R. Tolkien”, Houghton Mifflin Tolkien, 1995.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Theophyl Primul si poate unul din cei mai proeminenti “Fauritori de lumi” este John Ronald Reuel Tolkien, sau pe numele pe care majoritatea noastra il cunoaste J. R. R. Tolkien. In postarea de astazi vom discuta putin despre biografia lui,… Continu\u0103 lectura →<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-104","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-general"],"views":4778,"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.tolkien.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/104","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.tolkien.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.tolkien.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.tolkien.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.tolkien.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=104"}],"version-history":[{"count":0,"href":"http:\/\/www.tolkien.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/104\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.tolkien.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=104"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.tolkien.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=104"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.tolkien.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=104"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}